Informare|

Christian Aid Ministries a început să lucreze în România încă din perioada comunistă și a avut un rol impresionant în susținerea Bisericii Persecutate din România.
Cine sunt menoniții? Unde sunt cele mai mari comunități menonite?

Menoniții își au originea în Reforma din secolul al XVI-lea. Erau cunoscuți ca anabaptiști datorită credinței lor în botezul administrat adulților, după mărturisirea credinței lor. Mulți oameni cunoscuți ca menoniți astăzi sunt de fapt urmașii mișcării Fraților din Elveția. Numele menonit desemnează mișcarea lansată inițial în Țările de Jos (în primul rând Olanda), condusă de un influent lider, Menno Simons. Urmașii acelui grup au migrat în principal în Prusia (Polonia modernă), Ucraina și Rusia. Astăzi, acești urmași au comunități mari în America Centrală și de Sud, precum și în Canada și SUA.

Menoniții care au venit în Europa de Est din America provin dintr-o mișcare de reformă separată, cu origini în Elveția, Germania și Franța. Această mișcare a precedat mișcarea menonită din Olanda. Amișii provin și ei din această mișcare, doar că puțin mai târziu. Cu timpul, mulți dintre anabaptiștii elvețieni au adoptat mărturisirea de credință de la Dortriech, Olanda și au moștenit titlul de menonit.

Unde sunt cele mai mari comunități menonite?

Astăzi, unele dintre cele mai mari comunități de menoniți de origine elvețiano-germană se găsesc în Pennsylvania, Ohio (SUA) și Ontario (Canada), deși în ultimii 50 de ani s-au răspândit pe tot continentul nord-american.

Care sunt particularitățile confesionale ale menoniților? Cu ce se deosebesc ei de bisericile neoprotestante din România?

Noi credem că există două și numai două Împărății, iar noi trebuie să decidem de care vrem să aparținem (Coloseni 1:13). Credem că împărățiile pământești, deși în cele din urmă sunt sub controlul lui Dumnezeu, sunt guvernate de cetățeni ai împărăției întunericului (Daniel 4:17). A fi cetățeni în Împărăția Luminii necesită retragerea de la treburile împărăției întunericului. Biblia ne cere să respectăm, să ascultăm și să ne rugăm pentru conducătorii noștri (Romani 13), dar nu să participăm la treburile statului (2 Timotei 2:4).

Pacifism – Folosirea violenței sau a forței nu este niciodată favorabilă vieții creștine. În orice situație, ar trebui mai degrabă să suferim decât să ripostăm sau chiar să ne apărăm drepturile. Răul, în orice situație, trebuie învins prin iubire. (Matei 5:38-48; Romani 12:17-21)

Frăție – Credem în necesitatea unui trup local puternic, în care toți membrii să aibă voce, atât în biserică, cât și în viața altor persoane (1 Corinteni 10:17; 1 Corinteni 12). Facem un efort conștient pentru a ne menține bisericile suficient de mici încât să ne putem numi în mod legitim frați și surori. Deși credem cu siguranță într-o relație personală cu Dumnezeu, legătura noastră comunitară cu Dumnezeu este deosebit de apreciată.

Ne ferim de o structură ierar-hizată a bisericii în favoarea modelului de biserici autonome mici care au părtășie împreună și în care nu există un lider mai mare care să reprezinte grupul.
Conducerea slujitoare – Conducerea este o chemare nobilă (1 Tim. 3:1), dar cu cât influența și responsabilitatea unei persoane sunt mai mari, cu atât va deveni ea mai mică (Mt. 23:11). Isus a venit să slujească, nu să fie slujit (Mt. 20:28; Ioan 13). Cei care conduc poporul lui Dumnezeu coboară într-o poziție de slujitor sau rob pentru a-i înălța pe cei pe care îi slujesc.

Lucrarea Duhului Sfânt – credem că dovada faptului că Duhul Sfânt trăiește într-un om este mai ales roada Duhului (1 Corinteni 13:1, Matei 7:22-23). În același timp, nu credem că darurile au fost doar pentru Biserica Primară. Hristos continuă să le dea după cum dorește (1 Corinteni 12:11) pentru a-i sluji pe alții și a construi biserica Sa până când noi, poporul Său, creștem în asemănarea cu chipul lui Hristos și luăm caracterul Lui (1 Corinteni 12:7; Efeseni 4:12-16). Prin urmare, punem accent pe iubire, bucurie, pace și pe roada Duhului care nu poate fi contrafăcută.

Noi îmbrățișăm conceptul de „Gelassenheit” („renunțare”, „supunere față de voința lui Dumnezeu”) – un termen german care este greu de redat în alte limbi. Principiul este profund încorporat în ADN-ul și tiparele de gândire ale bisericilor menonite. În limbaj biblic, Isus a spus: „nu voia Mea, ci voia Ta”, făcând astfel individualismul, egoismul și mândria, detestabile. Prin urmare, slujirea altora și supunerea față de Dumnezeu pătrund în toate aspectele vieții. Personalitatea unei persoane trebuie să fie modestă, rezervată, calmă și liniștită. Anabaptiștii tind să fie atenți la cum vorbesc despre orice miracol care ar putea atrage atenția asupra omului.

Cine este Christian Aid Ministries?

Christian Aid Ministries a fost fondată în 1981 ca o organizație nonprofit. Scopul nostru principal este să-L slăvim pe Dumnezeu și să ajutăm la lărgirea Împărăției Sale: „să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu!” (1 Corinteni 10:31)

CAM se străduiește să fie un canal de încredere și eficient pentru amiși, menoniți și alte grupuri conservatoare anabaptiste pentru a sluji nevoilor fizice și spirituale din întreaga lume. Acesta este un răspuns la porunca „…ori de câte ori avem prilejul, să le facem bine tuturor, și mai ales fraților în credință!” (Galateni 6:10)

Cum a reușit CAM să ajute credincioșii din România în condițiile în care țara era atât de strict supravegheată de regimul comunist?

Bibliile erau cumpărate în Europa de Vest și introduse ilegal în România prin contacte din Germania. Pentru pachetele cu alimente, CAM a putut să facă aranjamente speciale cu agenția guvernamentală ROMTRANS și să le expedieze în țară. Coletele au fost trimise în numele lui David Troyer, directorul CAM, și nu în numele organizației.

Erau credincioși în interiorul țării care adunau nume și adrese ale familiilor nevoiașe și le trimiteau la CAM. Coletele le erau apoi expediate. Multe dintre ele erau lăsate în oficiile poștale din gări și oamenii le preluau de acolo. Acest lucru a continuat din jurul anului 1982 până în 1987, când cancelarul Germaniei a făcut o declarație că Ceaușescu își înfometează poporul. Ceaușescu a reacționat la această afirmație și a blocat tot ce venea din Occident. După aceea, s-a făcut legătura cu un frate din Germania care făcea contrabandă cu Biblii, iar el a început să transporte pachete de mâncare ca acoperire pentru contrabanda sa cu Biblii. Experiențele acestui frate au fost publicate într-o nouă carte publicată de CAM, numită Agentul secret al lui Dumnezeu.
În ciuda tuturor măsurilor de precauție care au fost luate, guvernul era conștient, cel puțin într-o anumită măsură, că această acțiune era venită în sprijinul bisericii, dar CAM nu a știut niciodată cu certitudine cât de multe știau ei cu adevărat.

Care sunt principalele proiecte pe care le-ați derulat în România?

Distribuirea de Biblii
Ajutor umanitar – pachete cu alimente, îmbrăcăminte, semințe și multe altele
Literatură creștină – „Sămânța adevărului”, cărți, seminarii
Orfelinat și fermă
Care sunt proiectele pe care le derulați în prezent? Care sunt nevoile principale pe care le resimțiți în această perioadă cu privire la situația din România?
Ajutor umanitar – Pachete cu alimente, îmbrăcăminte, semințe și multe altele. Nevoia nu este nici pe departe la fel de acută ca acum 30 de ani. Este nevoie de mai multe eforturi pentru a-i găsi pe cei mai săraci dintre săraci, dar ei sunt încă în România.

Literatură creștină – Distribuim Biblii, dar totodată traducem și publicăm o mare varietate de cărți, de la literatură pentru copii, la cărți de doctrină biblică, viață creștină, familie, povestiri pentru adolescenți și tineri, materiale pentru Școala Duminicală.

Conferințe – Găzduim seminarii despre căsătorie, școli biblice pentru copii și tineri, conferințe de familie și cursuri de instruire pentru profesori și părinți care fac homeschooling.
Educația Creștină – Una dintre cele mai mari treziri din România din ultimii zece ani este educația creștină. Sute de familii înțeleg viziunea de a le oferi copiilor lor o soluție educațională în care întregul sistem este centrat pe Hristos, inclusiv programa școlară.

Rromi – Le oferim rromilor elementele de bază pentru alfabetizare și viață.
Vedem chemarea și scopul nostru în România ca fiind duble:
Pentru a aduce Evanghelia lui Isus într-o lume pierdută.
Pentru întărirea și încurajarea credincioșilor, indiferent de origine confesională, să calce pe urmele lui Isus.

În ce alte țări sunteți activi?

Poate fi mai ușor de spus care sunt țările în care nu avem deloc activitate. Când ne referim la grupul mai mare de biserici anabaptiste/menonite, există puține țări din lume care nu au un fel de activitate, mărturie sau prezență. Acolo unde anabaptiștii nu sunt prezenți fizic, trimitem multă literatură care este distribuită în secret, chiar și în unele dintre cele mai restrictive țări din lume.
Ce a însemnat să lucrați în România? Ce v-a surprins mai mult? Ce ați învățat în anii petrecuți aici?

România a oferit un scop și o împlinire pentru mulți care au simțit chemarea lui Dumnezeu în viața lor de a sluji în această parte a lumii.
Numărul de creștini care sunt încă deschiși și dispuși să ia Cuvântul lui Dumnezeu la valoarea nominală și se străduiesc să-l trăiască este o binecuvântare.
Sunt aici de atât de mult timp și nu sunt sigur cât de mult m-am schimbat și eu. Mentalitatea estică acordă mai multă importanță relațiilor. Când este dus la extremă, acest „punct forte” duce spre mai multă corupție.

Dând dovadă de mai multă pasiune și zel în cultura noastră stoică germanică, ne-a făcut bine o abordare mai spontană și mai smerită a vieții și a închinării.
Nevoile și problemele oamenilor sunt universale, indiferent de cultură și mediu.

Ce altceva ați dori să mai împărtășiți?

Lucrăm sub stindardul „Inspirăm oamenii să calce pe urmele lui Isus”. Nu considerăm că avem monopolul adevărului sau că avem toate răspunsurile, dar credem că Dumnezeu ne-a încredințat o moștenire de credință care merită împărtășită. Dorința noastră este ca oamenii să cerceteze toate lucrurile și să păstreze ce este bun. Dacă îi putem inspira pe oameni să calce pe urmele lui Isus, atât în spirit, cât și în comportament, misiunea noastră este îndeplinită, pentru că Duhul lui Isus va continua să învețe și să îndrume, cu mult dincolo de propriile noastre eforturi și limitări slabe.

source

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close Search Window