Istoria, pe scurt, a mișcării Penticostale din România.
Istoria Penticostalismului din România...
Istoria Penticostalismului din România...
1921
În anul 1921, o familie de ţărani săraci din comuna Păuliş judeţul Arad, şi anume familia Gheorghe şi Persida Bradin, primeşte ştirea că în Statele Unite, există o mişcare religioasă bazată pe reactualizarea doctrinelor creştine cu privire la botezul cu Duhul Sfânt şi vindecări divine.
În acea vreme soţia lui Gheorghe Bradin era bolnavă, iar vindecarea pe cale medicală nu fusese posibilă. Vestea că mai există o posibilitate şi anume vindecarea prin credinţă a venit la timp, aducând cu ea nădejdea în puterea lui Dumnezeu.
1923
În iunie 1922 Gheorghe Bradin s-a rugat pentru vindecarea soţiei sale care suferea de tuberculoză şi hidropizie şi ea a fost vindecată de Domnul. Bradin a trimis o scrisoare la o adresă găsită într-o broşură din S.U.A. care printre altele trata problema primirii botezului cu Duhul Sfânt şi a vindecării bolilor, scrisă în limba română intitulată „Adevărul Biblic”. În septembrie 1922 a primit un răspuns de la Pavel Budeanu şi a hotărât să deschidă prima Biserică Penticostală din România, în Păuliş, la 10 septembrie 1922. La sfârşitul anului această biserică avea 30 de membri. În februarie 1923, a fost fondată o nouă biserică penticostală cu trei membri, în Cuvin, lângă Păuliş, în casa soţilor Vasile şi Persida Semenaşcu, împreună cu alţi 3 credincioşi. Persida Semenaşcu era la aceea vreme prima româncă penticostală botezată cu Duhul Sfânt. La 3 iunie 1923 atât Persida cât şi Ghe. Bradin au fost botezaţi cu Duhul Sfânt.
1924
Primul persecutor al penticostalilor din România a fost preotul ortodox din Păuliş, Cornel Popescu care a determinat autorităţile locale din Radna să interzică noua „sectă” în 1923. Gheorghe Bradin ca preşedinte al noii asociaţii religioase şi Dumitru Stoi ca secretar general au protestat şi au cerut să fíe respectată libertatea religioasă. Preotul din Radna a trimis cererea lor prefectului judeţului Arad care a trimis-o Ministerului Cultelor (în România cuvântul „cult” are un înţeles pozitiv pe când cuvântul „sectă” are un înţeles negativ). Ministrul a interzis „secta” penticostală în anul 1924.
În Statele Unite ale Americii primele Biserici Penticostale române se pare că au fost înfiinţate pe la 1921-1922, în Michigan şi Ohio. Asemenea biserică a existat şi în Detroit, unde a fost tipărită o carte de cântări în limba română. Pavel Budeanu (1886-1958) a fost ordinat ca lucrător (pastor) penticostal în 1923; el a locuit în Akron (Ohio). În 1924 a fost trimis în misiune în România. A adus cu sine o carte de cântări şi a oficiat primul botez penticostal în apă din România în râul Mureş, aproape de Păuliş, pe data de 16 Octombrie 1924 la ora 10 seara, în mod clandestin. Conform celor spuse de Trandafir Sandru. „Cu această ocazie a fost făcută şi prima fotografie cu biserica din Păuliş. Pe fotografie s-a scris data şi numele bisericii, care era «Biserica lui Dumnezeu»”. În conformitate cu alte informaţii, Budeanu a lucrat în acele
1930
În martie 1930 Ioan Urlea citea revista „Cuvântul Adevărului”, când instantaneu a primit botezul cu Duhul Sfânt. Maria Berc din Teia-Haţeg (jud Hunedoara) a experimentat o vindecare miraculoasă după şapte ani de suferinţă; în acelaşi timp ea a fost botezată cu Duhul Sfânt şi a vorbit în limba rusă. Soţul ei necredincios luptase în Primul Război Mondial în armata austro-ungară şi fusese prizonier în Rusia. El a ieşit în stradă strigând că soţia lui vorbeşte în limba rusă, limbă pe care nu o ştiuse niciodată.
1931
Cele mai importante ziare democratice româneşti ale timpului Dimineaţa şi Adevărul au fost scandalizate de persecuţia religioasă (un nou fenomen în România). Mai întâi Dimineaţa a publicat un articol pe 20 noiembrie 1931 despre teribila persecuţie împotriva sectelor religioase, subliniind implicarea clerului ortodox. Mihail Sevastos a protestat împotriva persecuţiei religioase într-un articol publicat în „Adevărul” pe 21 noiembrie 1931.
1934
Totuşi, Ministerul Cultelor, prin decizia nr. 114119 din 1933 a declarat penticostalii, atât sub acest nume cât şi sub noul lor nume de „Biserica lui Dumnezeu Apostolică”, ca fiind o sectă interzisă. După multe petiţii şi proteste, Ministerul Cultelor, prin decizia nr.44627 din 1934 a cerut prefecţilor rapoarte privind conduita penticostalilor. Cele mai multe rapoarte au fost favorabile, dar penticostalii n-au fost recunoscuţi oficial.
1942
Persecuţia a fost, însă, mai aspră în timpul dictaturii militare a generalului Ioan Antonescu (septembrie 1940 – august l944). La 17 septembrie 1942, Voicu Rusin, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru că nu şi-a abandonat credinţa penticostală. La 24 august închisoarea a fost lovită de un proiectil, care l-a ucis şi pe Voicu Rusin, ultimul martir din prima perioadă penticostală (1922-1944).
1943
În Statele Unite ale Americii primele Biserici Penticostale române se pare că au fost înfiinţate pe la 1921-1922, în Michigan şi Ohio. Asemenea biserică a existat şi în Detroit, unde a fost tipărită o carte de cântări în limba română. Pavel Budeanu (1886-1958) a fost ordinat ca lucrător (pastor) penticostal în 1923; el a locuit în Akron (Ohio). În 1924 a fost trimis în misiune în România. A adus cu sine o carte de cântări şi a oficiat primul botez penticostal în apă din România în râul Mureş, aproape de Păuliş, pe data de 16 Octombrie 1924 la ora 10 seara, în mod clandestin. Conform celor spuse de Trandafir Sandru. „Cu această ocazie a fost făcută şi prima fotografie cu biserica din Păuliş. Pe fotografie s-a scris data şi numele bisericii, care era «Biserica lui Dumnezeu»”. În conformitate cu alte informaţii, Budeanu a lucrat în acele vremuri cu „American Assemblies of God”; el începând să lucreze cu „American Church of God” din anul 1943.
1944
Istoricul I.M. Popescu justifică persecutarea creştinilor de către Antonescu, deoarece ei refuzau să lupte în război. Totuşi, nici un penticostal nu a fost închis pentru refuzul de a satisface serviciul militar. De exemplu, Ioan Fâşcu din Suceviţa venise acasă de pe front într-o permisie în 1944. Jandarmii l-au prins rugându-se cu alţi fraţi de credinţă şi l-au trimis în judecată la tribunalul din Cernăuţi. Primarul satului a mărturisit în faţa Curţii că acuzatul era un bun cetăţean, iar armata a certificat că fusese şi un bun soldat. Un singur martor a spus că acuzatul s-ar fi declarat împotriva Statului şi a religiei de Stat. Fâşcu a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. Mai târziu el avea să spună lui Pavel Bochian: „Judecătorul care m-a condamnat pentru 25 de ani a fost condamnat la rândul lui la 25 de ani de închisoare de către noile autorităţi (după căderea lui Antonescu). Mi-e milă de el şi nu-i doresc rău pentru rău”. De aceea penticostalii români nu l-au considerat pe mareşalul Antonescu un erou, cum îl consideră mare parte din românii de astăzi.
1945-1951
În memoriile sale, Pavel Bochian redă câteva experienţe spirituale personale impresionante din perioada 1945-1951: vorbiri în limbi (germană şi slovacă), vindecări divine, exorcizări, o viziune prin care a stat de vorbă cu Domnul Isus Hristos (decisivă pentru viitorul lui de lider penticostal). El relatează că după 21 august 1968, când o invazie sovietică ameninţa România, printr-un mesaj profetic în biserica penticostală din Vicovul de Sus s-a spus că îngerii păzeau frontierele ţării şi nu avea să se întâmple nimic. Inspectorul cultelor a comunicat acest lucru dictatorului Ceauşescu. Multe alte mărturii certifică lucrarea darurilor Duhului Sfânt în Biserica Penticostală din România de la începuturi până în zilele noastre. Nu este, însă, uşor a le verifica pe toate şi a separa autenticul de folcloric.
1945-1950
Din 23 august 1944 până în 30 decembrie 1947 a fost o perioadă de tranziţie de la dictatura lui Antonescu la un regim comunist absolutist. Mişcarea penticostală a folosit libertatea religioasă relativă pentru a se organiza şi a obţine un statut legal. 4 Tânărul de 20 de ani Trandafir Sandru şi prietenul său apropiat Iulian Florea au fost aleşi la o conferinţă preliminară la Pâncota (ianuarie 1945) ca împuterniciţi ce trebuiau să obţină recunoaşterea oficială a „Bisericii lui Dumnezeu Apostolice Penticostale”. Reprezentantul B.D.A.P. în Bucureşti era Ioan Danciu. Ei au adresat petiţii în februarie 1945 Ministerului Cultelor şi Ministerului de Justiţie, însă fără a primi nici un răspuns (din cauza unor tulburări interne existente în România). Cartierul general al B.D.A.P. era în Arad în apartamentul lui Petru Oală (Str.Cocorilor, Nr.65). Iulian Florea, Petru Oală, Trandafir Sandru şi alţi fraţi au vizitat adesea în Păuliş pe Gheorghe Bradin şi l-au convins pe acesta şi pe Mihai Olar să vină din nou în mişcarea penticostală, în mai 1945. Prestigiul lor a fost necesar pentru reorganizarea B.D.A.P. Conferinţa de reorganizare a B.D.A.P. a avut loc în Arad pe 20 mai 1945. Au fost aleşi Gheorghe Bradin ca preşedinte, Mihai Olar ca vicepreşedinte, G. Urlea casier general, Trandafir Sandru secretar şi editor al revistei B.D.A.P. „Vestitorul Evangheliei”.
1950-1962
Primul congres al Cultului Penticostal a avut loc la Arad pe 21 şi 22 iulie 1950. La acest congres au fost aleşi preşedintele (Gheorghe Bradin), vicepreşedinţii (ALexie Vamvu şi D. Zamfir), secretarul general (Trandafir Sandru) şi casierul central (Petru Ardeu). Cultul Penticostal a avut sediul central la Arad, din 1950 până în 1554. Alexie Vamvu şi Trandafir Sandru au deschis un birou reprezentativ al Cultului Penticostal la Bucureşti în toamna anului 1951, în clădirea Bisericii păstorită de Vamvu pe strada Popa Nan la nr. 106. Vamvu se mutase mai devreme din Craiova la cererea B.D.A.P. El a înfiinţat o biserică pe strada Mărcuţa, nr.58 şi a mutat-o în 1951 pe strada Popa Nan. Trandafir Sandru a venit la Bucureşti în toamna anului 1951 unde a urmat facultatea de istorie a Universităţii din Bucureşti până în 1956, când a obţinut o diplomă în istorie având ca specializare istoria antică. Între anii 1951-1952 multe cursuri biblice au avut loc (în Rădăuţi, Cluj, Timişoara şi Bucureşti) pentru a corecta „slăbiciunile” doctrinare ale predicatorilor locali. În 1952 conducerea centrală a Cultului Penticostal a organizat conduceri locale pentru Adunările Bisericii Penticostale în toată ţara. Pentru prima oară, 1952, comuniştii au cenzurat cântările creştine atunci când a apărut a V-a ediţie a Harfei Bisericii lui Dumnezeu.
1962-1989
Pavel Bochian a fost supraveghetorul comunităţii Arad a C.P. din 1951, post pe care l-a ocupat până în 1965, chiar şi după anul 1962, an în care a fost ales preşedinte al C.P. În anul 1965 el s-a mutat de la Arad la Bucureşti. Între anii 1951-1965, Bochian a fost pastor la biserica Gloria, cea mai mare biserică din Arad. După moartea lui Bradin, pastorul Bisericii Penticostale nr.1 din Bucureşti (Crângaşi) a fost Emil Bulgăr, următorul preşedinte al C.P. În septembrie 1965 el a fost demis de către autorităţile comuniste iar Bochian a devenit pastor al Bisericii Penticostale nr.1 – Crângaşi (1964-1989), avându-l pe Bulgăr ca pastor asistent. (Bulgăr şi-a primit înapoi legitimaţia de pastor doar pe data de 28 decembrie 1989). După „arondarea bisericilor” începută în 1961, autorităţile comuniste au pus în aplicare politica de „arondare” a comunităţilor regionale ale C.P. începând cu anul 1962. Exceptând filialele Arad, Oradea şi Suceava, toate filialele (chiar şi cea din Bucureşti) au fost dizolvate. Supraveghetorul filialei Bucureşti Dumitru Matache l-a înlocuit pe I. Oprea ca trezorier central, iar în 1964 el a devenit vicepreşedinte în locul lui Petru Tivadar.
după 1989
După revoluţia din 1989, bisericile penticostale şi slujitorii lor au putut să lucreze în deplină libertate. Păstorii nu au mai fost controlaţi de autoritatea de stat. 11 Revistele şi cărţile penticostale nu au mai fost supuse cenzurii comuniste. Poliţia nu i-a mai persecutat pe credincioşi iar percheziţiile prin case au fost oprite. Bisericile penticostale puteau fi acum autorizate numai de conducerea centrală penticostală. Astfel, toate bisericile neoficiale au fost recunoscute. Predicarea Evangheliei s-a putut face pe scară largă. Bibliile şi literatura evanghelică au putut fi importate, tipărite, distribuite şi noi biserici au fost înfiinţate în deplină libertate. Guvernul român nu a mai pus nici o restricţie în calea călătoriilor în străinătate ale credincioşilor. Penticostalismul a continuat să fie o religie „privilegiată”, recunoscută oficial de statul român.
1990-1994
La cel de-al IV-lea congres a fost ales Emil Bulgăr ca Preşedinte al Uniunii Penticostale (1990-1994), Marinel Mesaroş şi Pavel Riviş Tipei ca vice-preşedinţi, Trandafir Sandru ca secretar general, loan Gurău şi Romu Mocan ca membri ai comitetului executiv, Cristian Vasile Roske ca redactor şef la revista „Cuvântul Adevărului” – serie nouă (de fapt, vechiul Buletin al C.P.). Noii lideri ai comunităţilor regionale au fost aleşi: P.R. Tipei pentru regionala Arad, Florian Mudura pentru regionala Oradea, Marinel Mesaroş pentru regionala Cluj, Constantin Macoveiciuc pentru regionala Suceava şi loan Gurău pentru regionala Braşov.
1994
În 1994 a avut loc al V-lea congres penticostal. Au fost aleşi Pavel Riviş Tipei (păstorul bisericii „Betania” din Arad-Brădişte) ca preşedinte, Emil Bulgăr şi Mesaroş Marinel ca vice-preşedinţi, loan Gurău ca secretar general, Cristian V. Roske ca trezorier. Mai târziu loan Gurău a demisionat, fiind înlocuit de Marinel Mesaroş, ca secretar general, Romu Mocan devenind noul vice-preşedinte. În luna decembrie 1995, Secretariatul Guvernului pentru Culte l-a anunţat pe Pavel Riviş Tipei că statisticile guvernamentale evaluează numărul penticostalilor din România la aproximativ 400.000.
1998
În anul 1998 la cel de-al VI-lea congres, ca şi în anul 2002 la al VII-lea congres al Uniunii Penticostale, a fost reales ca preşedinte, Pavel Riviş Tipei. De asemenea, în anul 2006 la cel de-al VIII-lea congres al Cultului Creştin Penticostal a fost din nou ales ca preşedinte Pavel Riviş Tipei.
2014
În anul 2014, la al al X-lea congres al Cultului Creştin Penticostal a fost ales ca președinte fratele Moise Ardelean, pentru ca în anul 2018, la cel de-al XI-lea congres al Cultului Creştin Penticostal să fie ales din nou președinte.
2023
Începând cu cel de-al XII-lea congres al Cultului Creştin Penticostal din anul 2022, președintele Cultului este fratele Ioan Filip, secretar general Simion Bumbar, iar vicepreședinte Liviu-Vasile Axinte.
