Am auzit-o cândva pe Henrietta Mears, fondatoarea organizației Gospel Light Publications, spunând că nu s-a căsătorit dintr-un singur motiv: apostolul Pavel nu mai este în viață. Dar, mă întreb, dacă ar fi fost căsătorită cu marele apostol Pavel, sora Mears ar mai fi putut realiza tot ceea ce a făcut în viață?
Nu vom ști niciodată aceasta, dar știm cu certitudine ceva: dacă ești căsătorit, trebuie să ții cont și de partenerul tău de viață și de copiii tăi atunci când Îi slujești lui Dumnezeu. Altfel vei sfârși prin a-ți distruge atât lucrarea, cât și căsnicia. Dacă nu ești căsătorit, poate vei fi tentat să sari peste acest articol; dar, te rog, să nu cazi în această ispită.
O parte din ceea ce doresc să prezint aici se aplică fiecărui slujitor creștin. S-ar putea să te trezești că te-ai căsătorit mai repede decât ai anticipat, sau, câtă vreme aștepți să te căsătorești, s-ar putea să fii pus în situația să ajuți pe alții care au nevoie de un sfat.
„Cine nu este însurat, se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat, se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă nevestei.” (1 Corinteni 7:32-33)
Afirmația lui Pavel sună dogmatic și foarte solicitant, însă, doar când citești contextul, îți poți forma o perspectivă echilibrată. Pavel nu se opunea căsătoriei celor care sunt în slujirea Domnului. El se împotrivea celor care doreau să se căsătorească în afara voii lui Dumnezeu și ignorau „strâmtorarea de acum” (v. 26). Dragostea poate fi oarbă, dar Pavel dorea ca pentru creștinii din Corint să nu fie așa, ci să aibă ochii deschiși, când se căsătoresc.
Isus a spus că nu toată lumea trebuie să se căsătorească (Matei 19:10-12); dar, vorbind la modul general, căsătoria este cea mai bună opțiune pentru cei mai mulți oameni. „Nu este bine ca omul să fie singur” a fost evaluarea situației făcută de către Dumnezeu, și tot El a oferit rezolvarea la această problemă, instituind căsătoria. Eu pot să depun mărturie asupra faptului că soția mea a jucat un rol esențial ca ajutor potrivit în slujirea mea și că noi am reușit să facem ceea ce Dumnezeu ne-a chemat să facem, fiindcă am învățat să lucrăm în armonie, sprijinindu-ne reciproc. Unii slujitori foarte eficienți pot alege să rămână singuri, dar eu mă bucur că Domnul nu m-a chemat și pe mine să fiu unul dintre ei.
În căsătorie, „cei doi devin una”, iar acest miracol nu trebuie uitat niciodată. Căsătoria înseamnă că bărbatul sau femeia nu mai pot spune „al meu” și „al tău”, ci doar „al nostru”. Dacă unul dintre ei este chemat în lucrare, amândoi au o responsabilitate față de Domnul, fie că celălalt acceptă, fie că nu. Căsătoria nu este parteneriat de 50% cu 50%, ci este o isprăvnicie de 100%, în care fiecare partener trăiește pentru celălalt, și împreună trăiesc pentru Domnul.
O citire superficială a textului din 1 Corinteni 7:32-33 ar putea să-ți dea impresia că acei care sunt căsătoriți trebuie să aleagă între a fi pe placul Domnului sau pe placul partenerului, dar nici vorbă de așa ceva, în realitate. Apostolul spune pur și simplu:
„Dacă vrei să te căsătorești și să slujești Domnului, alege-ți un asemenea partener credincios care își găsește plăcerea în a fi pe placul Domnului. În acest fel nu va fi dezbinare în casă și împreună veți putea sluji Domnului.”
Să formulez aceasta și în alt mod. Când vorbim despre relația dintre slujire și căsătorie, dacă îi întrebi pe prea mulți, vei ajunge la concluzia că în această privință se remarcă trei filosofii diferite. Unii îți vor spune că pe primul loc este căsnicia și apoi slujirea Domnului. Alții vor inversa aceasta și vor spune că slujirea are prioritate, înaintea familiei. Eu nu sunt de acord cu nici una dintre aceste abordări din două motive: nu cred că sunt biblice și acestea creează în mod automat conflict.
Dacă, într-adevăr, „cei doi devin una”, căsnicia și slujirea sunt unite; ele sunt una. Ceea ce Dumnezeu a legat împreună noi nu trebuie să despărțim.
Fiindcă lucrarea pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o mie și soției mele a fost îndreptată în special spre bisericile locale, mă voi folosi de aceasta pentru a ilustra acest gând. Ce face oare ca o biserică să fie bună? Cel puțin trei elemente: dragostea, adevărul și disciplina. Noi suntem chemați să spunem adevărul în dragoste (Efeseni 4:15) și să trăim adevărul printr-o disciplină bazată pe dragoste. Ce face oare ca o căsnicie să fie bună? dragostea, adevărul și disciplina. Căminul creștin și biserica creștină se zidesc cu aceleași instrumente: Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea, și se zidesc pe aceeași fundație: DRAGOSTEA, ADEVĂRUL ȘI DISCIPLINA.
Tot ce putem face mai bun, eu și soția, pentru biserică este să construim un cămin sănătos și să creștem copii care să fie o bucurie pentru Domnul și pentru biserică. Și, de asemenea, tot ce putem face mai bun pentru căminul nostru este să zidim biserici sănătoase în care să-i creștem pe copiii noștri. Cele două sunt una.
Atâta vreme cât căminul și biserica se construiesc cu aceleași unelte spirituale și pe aceeași temelie spirituală, nu va exista un conflict notabil între cele două. Conflictul apare atunci când neglijăm dragostea, adevărul, disciplina, rugăciunea și Cuvântul lui Dumnezeu în cămin sau în biserică. Conflictul apare atunci când părinții sunt una acasă și alta la biserică. (Cuvântul potrivit pentru această atitudine este ipocrizie). Această situație creează confuzie în mintea copiilor și îi deschide ușa dușmanului ca să intre în viața lor.
Copiii trebuie să înțeleagă că fiecare din familie are un rol în slujire și că împreună noi construim biserica și căminul nostru.
Așa dobândim o perspectivă comună care ne va ajuta să luăm deciziile corecte.
În lucrarea noastră, au fost perioade în care a trebuit să ajustăm programul familiei din pricina unor nevoi apărute în biserică. Dar, au fost și perioade în care cel mai bun lucru pe care l-am putut face (eu și soția) pentru biserică a fost să dedicăm ceva mai mult timp pentru familie. Toate au vremea lor.
În pofida plângerilor cu privire la cerințele lucrării, păstorul este cel care își stabilește singur programul și are privilegii în stabilirea calendarului pe care alți membri din biserică nu le au. Și noi am făcut o mulțime de greșeli (slavă Domnului pentru copiii care știu să ierte!), dar nu-mi amintesc să fi simțit că familia și biserica erau în război una cu cealaltă.
Problemele devin mai complicate atunci când copiii cresc mari și încep să ia lecții de pian, să facă sport, să iasă la întâlniri cu prietenii, să-și caute un loc de muncă temporar și câte și mai câte cere viața modernă.
Acela este momentul în care toți trebuie să începem a jongla cu acest „dă și ia” al circului familiei. Regula de aur în acest joc este ca nimeni să nu fie tot timpul în centrul ringului. De îndată ce am căzut de acord în această privință, situația a devenit mai ușor de controlat.
Nu-i nevoie să vă mai spun că mașinăria căminului creștin este unsă prin rugăciune. Tati și Mami trebuie să aibă timpul lor devoțional personal în fiecare zi și, de asemenea, trebuie să-i conducă pe copiii lor într-un timp de devoțiune cu întreaga familie. Nu mă refer la o rutină religioasă, nici la o liturghie plictisitoare, ci la o scurtă (nu grăbită, însă) privire în Cuvânt și la un timp consistent de rugăciune.
Fiecare familie trebuie să aleagă propria abordare. Să nu vă fie teamă să mai și râdeți ocazional. Puține lucruri îi pot îndepărta pe copii de Biblie și rugăciune precum o face rugăciunea de silă sau obligați de-a asculta zilnic un studiu biblic stufos. Dar timpul de rugăciune cu familia nu va fi de nici un folos dacă copiii tăi nu vor vedea că nu-ți faci timp să te rogi și în particular sau dacă știu că tu și cu partenera ta nu vă rugați împreună.
Adevărul, dragostea și disciplina alcătuiesc căminul creștin, dar acestea trebuie să înceapă cu Tati și cu Mami.
Indiferent care este domeniul în care slujești, indiferent dacă este cu normă întreagă sau slujești ca voluntar, dacă slujirea ta afectează negativ căminul tău, ceva este rău în casa ta sau în slujirea ta, sau în amândouă. Dumnezeu nu obișnuiește să dărâme ceea ce este bine făcut pentru a construi altceva. Dacă familia ta este în competiție cu slujirea ta și creează o tensiune nedorită, atunci este cazul să te oprești și să faci niște schimbări radicale.
Ține minte: ceea ce poți face cel mai bine pentru slujirea ta este să întemeiezi un cămin sănătos; iar cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru căminul tău este să zidești o lucrare care să-L glorifice pe Dumnezeu.
Căminul și slujirea sunt prieteni, nu dușmani. Este sarcina ta să le păstrezi astfel, iar vestea bună este că Dumnezeu se implică în amândouă cu dragostea Sa.