O echipă de cercetători israelieni a scos la lumină un fragment de pânză veche de 3.800 de ani, descoperit într-o peșteră din Deșertul Iudeii. Această fosilă oferă noi perspective asupra practicilor folosite în industria textilă antică și ne ajută să înțelegem referințele biblice la colorantul stacojiu. Țesătura minusculă, de doar doi centimetri, a fost colorată cu un pigment extras din insectele care trăiesc pe stejarul de cârmâz (kermes), identificate de experți ca fiind „viermele stacojiu” menționat de câteva ori în Biblie.
Descoperirea, făcută în Peștera Craniilor în cadrul unui efort de protejare a patrimoniului împotriva furtului de antichități, evidențiază impor tanța culturală și religioasă a acestui colorant rar. Naama Sukenik, curator la Autoritatea Israeliană pentru Antichități, subliniază că producerea acestui pigment presupunea colectarea insectelor femele într-un interval foarte scurt de timp, când concentrația de colorant era maximă. Această dificultate explică prestigiul asociat culorii stacojii, menționată de 25 de ori în scripturile biblice.
Descoperirea pânzei antice oferă noi direcții de interpretare asupra utilizării colorantului stacojiu, despre care se crede că este obținut din Kermes vermilio, o insectă care trăiește pe stejarul de cârmâz. Acest pigment, menționat în mod repetat în textele biblice (ex. Psalmul 22:6 sau Exod 28:5-6) sub termenul tola’at (vierme) sau șani (culoare stacojie) cu referire implicită la „viermele stacojiu” este adesea asociat cu puritatea și ritualurile sacre. În Isaia 1:18, termenul este folosit metaforic pentru a descrie transformarea păcatelor: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura (tola), se vor face ca lâna.” De asemenea, această culoare avea o semnificație aparte în confecționarea veșmintelor preoțești, așa cum se specifică în Exodul 28.
Cercetătorii au confirmat, prin tehnici avansate de analiză, că țesătura a fost vopsită cu ajutorul speciei Kermes vermilio, o insectă care produce acid kermesic, conferind nuanța distinctă de roșu. În mod remarcabil, această specie nu este originară din Israel, ci din alte regiuni mediteraneene, sugerând existența unor rețele comerciale extinse încă din Epoca Bronzului Mijlociu. Această descoperire nu doar coroborează sursele istorice cu dovezile arheologice, ci și indică existența unei industrii textile sofisticate și a unei societăți elitiste în Orientul Apropiat antic.
Conform profesorului Zohar Amar de la Universitatea Bar- Ilan, cunoștințele avansate reflectate în textele biblice, care asociază această culoare cu o creatură vie, sunt impresionante, dat fiind că insectele femele din această specie au fost adesea confundate cu granule vegetale de naturaliștii greci și romani. În lumina acestei descoperiri, ipoteza conform căreia Kermes vermilio este sursa colorantului menționat în Biblie capătă o relevanță deosebită.
În fotografie: Un fragment antic de țesătură, vopsit în roșu folosind o insectă numită Kermes vermilio, posibil „viermele stacojiu” biblic. Foto: Dafne Gazit / Autoritatea Israeliană pentru Antichități.