Războiul civil declanșat în Siria, în martie 2011, ca urmare a fenomenului numit „Primăvara arabă” a divizat o țară până atunci stabilă și prosperă. Transformată într-un sângeros teatru de luptă, cu diverse facțiuni militare disputându-și părți din teritoriul țării, Siria a devenit una dintre cele mai periculoase țări de pe glob.
Guvernele occidentale i-au cerut demisia președintelui Bașar al-Assad, care însă s-a agățat de putere cu orice mijloace, inclusiv prin tortură și folosirea armatei împotriva populației. Lucrurile s-au complicat și mai mult când, pe lângă sancțiunile internaționale și conducerea brutală a lui Bașar al-Assad, Statul Islamic a avansat cu rapiditate în teritoriul țării și a reușit să controleze aproximativ o treime din țară, inclusiv câteva orașe foarte importante, precum Aleppo, un centru istoric al minorității creștine.
În aceste condiții tulburi, viața tuturor cetățenilor a fost grav afectată, Siria generând un val masiv de imigranți spre Europa, o criză care a generat ulterior tensiuni interne pe bătrânul continent.
Puțini comentatori s-au preocupat însă de situația dificilă a creștinilor din această țară. Minoritatea creștină însă a avut de îndurat pe lângă ravagiile războiului și sărăciei, persecuția sau discriminarea constantă ca grupare prinsă într-un conflict care era alimentat în primul rând de ambițiile islamizării forțate de către ISIS.
Trebuie să ne reamintim că apostolul Pavel s-a convertit în Siria, în apropiere de cetatea Damascului, orașul care deține recordul de cea mai veche capitală locuită continuu. Noul Testament ne spune că în Antiohia Siriei ucenicii au fost numiți pentru prima dată creștini (Fapte 11:26). Primii gânditori creștini au predicat și au scris pe teritoriul Siriei, formulând și apărând doctrinele de bază ale creștinismului, iar Antiohia a devenit o rampă de lansare a misiunii creștine din primul secol.
De-a lungul celor două milenii de creștinism, comunitatea aceasta a suferit în multe feluri, dar a rezistat și a putut să aibă o mărturie constantă în capitala țării, Damasc. Importanța creștinismului sirian nu poate fi ignorată de niciun istoric serios, dacă este să ne gândim doar la populația creștină care număra cândva aproximativ 1,5 milioane de credincioși. Orașe precum Aleppo aveau biserici foarte influente și a comunitate creștină înfloritoare. Fiind într-o zonă des tranzitată de caravanele care făceau legătura între Asia și Europa, Siria a fost mereu vizitată de comercianți, călugări și misionari, iar mai târziu de cruciați. Aceasta a favorizat răspândirea credinței creștine în peninsula arabă și în perimetrul fostului imperiu persan. Mărturiile istorice și arheologice abundă în favoarea creștinismului.
Odată cu apariția islamului, în secolul al VII-lea, populația creștină a devenit ținta unei islamizări forțate. Valurile de cucerire au fost urmate de impunerea unor restricții religioase, a unui statut de cetățeni inferiori (dhimi) și obligarea la plata unui tribut. Convertirea de la islam la creștinism nu mai era posibilă, astfel încât comunitățile creștine au fost izolate și marginalizate. Imperiul Otoman a oferit niște concesii comunității creștine, astfel că a existat o creștere a acestora în regiune spre sfârșitul perioadei otomane.
Perioada modernă a fost marcată de ascensiunea Partidului Arab Socialist Baath în urma unei lovituri de stat, în 1963. Constituția oferea drepturi egale creștinilor, însă statul a încurajat tensiunile sectare. Totuși, creștinii reprezentau aproximativ 10% din populație, adică 1.5-2 milioane de locuitori. Dintr-o dată, războiul a distrus echilibrul din regiune și a pus o presiune mare pe comunitatea creștină, care știa că avansul Statului Islamic însemna eradicarea creștinismului. Valul de violențe, persecuție și sărăcie au făcut ca ei să nu mai găsească speranță în țară. Creștinii au plecat masiv din țară, scăderea fiind de cel puțin 5-6 ori, la aproximativ 300.000.
Sfârșitul anului 2024 a produs o nouă surpriză în regiune: căderea regimului lui Bașar al-Assad. Occidentul sărbătorește această schimbare și este totodată foarte îngrijorat, pentru că noua conducere a țării își are originea într-o mișcare islamistă cunoscută pentru atrocități și acțiuni teroriste. Pentru unii poate fi ceva surprinzător, dar adevărul este că sub regimul lui Bașar creștinii din Siria s-au bucurat de multe libertăți în comparație cu creștinii din celelalte țări din regiune. Turcia și Iranul au limitat drastic drepturile creștinilor în ultimele două decenii.
Chiar dacă noua conducere s-a pronunțat în favoarea unei guvernări corecte și echitabile, creștinii care au fost strămutați în repetate rânduri nu au cum să se bucure. Mulți se refugiaseră în alte zone ale Siriei sau în Liban, pentru ca în urma conflictului dintre Israel și Hezbollah să fie nevoiți să fugă din nou. Barnabas Fund, o organizație care a ajutat mult comunitatea creștină din Orientul Mijlociu, relatează că mulți creștini au ajuns să se refugieze în biserici. „Alții încearcă să rămână la familiile gazdă, dar acest lucru este din ce în ce mai dificil, având în vedere criza economică severă care a cuprins Libanul din 2019.”
„Oamenii care îi găzduiesc se luptă deja cu o presiune financiară imensă, iar unele familii strămutate trăiesc în condiții supraaglomerate, de la 17 până la 21 de persoane înghesuite într-o singură casă mică. Unele familii care au reușit să închirieze apartamente dorm pe podele reci și au doar mijloace de bază, cât să poată pregăti mâncarea. Situația devine și mai gravă pentru acele grupuri vulnerabile de bătrâni, femei și copii. Pe măsură ce vine iarna, nevoile de bază devin o problemă critică.”
În timp ce noi ne-am bucurat de pace și protecție în țara noastră, sărbătorind Nașterea lui Hristos și începutul unui an nou, frații și surorile noastre din Siria se luptă să păstreze vie credința într-un mediu extrem de ostil.
Sursa foto: Barnabas Fund
Biserica din Siria are nevoie de rugăciunile noastre:
- Să ne amintim în rugăciunile noastre de cei care suferă zilnic pentru că sunt creștini.
- Să ne rugăm ca tensiunile din regiune să nu se extindă și mai mult, așa cum amenință în prezent Turcia și Iranul.
- Să ne rugăm pentru organizațiile care oferă ajutor în aceste condiții speciale.
- Să susținem drepturile creștinilor care sunt persecutați pentru credința lor.
- Să ne rugăm ca sirienii refugiați în Occident să ajungă în contact cu copiii lui Dumnezeu și să cunoască dragostea lui Hristos.
